Inainte de a ajunge la moschee mi-am odihnit picioarele pe iarba vede, taiata marunt din Merdeka Square Era atat de cald si mai ales atat de umed si atata zgomot ca prea mult nu am zabovit. Am putut insa sa-mi desfat privirea cu stilul arhitectural al cladirilor din zona. Mai tarziu m-am urcat in trenul suspendat si am plecat spre casa.
In KL nu exista metrou; parerile despre transportul public sunt impartite dar mai toti recomanda trenurile suspendate. Cu taxiul unii spun ca e ok sa mergi, altii nu recomanda. Mai toti insa iti spun sa tii bine de geanta!! E un labirint de strazi (jalan) cu 3-4 benzi pe sens, stradute inghesuite, autostrazi si faptul ca se circula pe stanga face ca totul sa mi se para si mai complicat. Cel putin stiu cum sa ajung de acasa la cea mai apropiata statie de tren:)
La ocean am ajuns in a patra zi de la sosire. Am plecat cu toata gasca (adica toti profesorii si personalul administrativ) de la Fundatie la Port Dickson sau PD, in limbajul locului, intr-un retreat. Am nimerit foarte bine, se pare: mi-am cunoscut mai repede si mai usor toti colegii, intr-o atmosfera destinsa, am primit cadouri (am jucat "ingeri si muritori":) ), am avut mai mult timp sa stau de vorba cu oamenii... Mancarea foarte buna (desi ulterior am inteles de ce cea de pe strada e mai buna, asa cum imi spunea toata lumea!), apa calda ca o ciorba si fooooarte sarata. Statiunea in sine nu mai e insa ce era pe vremuri, sotul unei colege, care a si copilarit de altfel in zona, ne-a facut un scurt tur cu masina. Am refuzat sa ma dau cu "banana" dar am participat la tot felul de jocuri indoor si outdoor si am facut castele de nisip (hehehe, ce vremuri cand statea in apa pana cand mi se invineteau buzele si mi se incretea pielea!... acum am stat mai mult cu ochii pe copii si i-am ajutat pe unii sa inoate si pe altii sa faca pluta:) ). Oricum costumul meu de baie din 2 piese nu a putut fi admirat in toata splendoare lui :) intrucat aici femeile fac baie aproape imbacate!! Asa ca mi-am pastrat si eu un tricou pe mine, ca sa nu fac nota discordata cu lumea, asa de la bun inceput;)...Pe drum catre PD am facut pauza de masa, timp suficient si pentru un masaj la picioare; dar nu cum il stiam eu: 25rm, 60min si masajul facut de la genunchi in jos, iar la sfarsit, putin si pe umeri si coloana.....hhmmmm, yummmii.....(in KL pretul este dublu!)
Drumul din Romania pana aici a fost mult mai usor si mai scurt si mai usor decat mi-am imaginat. Cand am dat drumul micului ecran din fata mea am inceput sa selectez programe: nu stiu exact cum, dar primul peste care am dat a fost un training despre comunicarea cu clientii:)) ce glume face Universul cu noi, nu?:) Am stat aproape 45 de min sa trec de controlul pasapoartelor si sa imi verifice amprentele si noroc ca fata care a venit sa ma astepte a avut suficienta rabdare...Am luat un taxi si am nimerit la o..sedinta a staff-ului. Mi-au adresat 3 intrebari: daca am mai lucrat cu refugiati si ce parerea am despre ei, daca imi plac jocurile si care ar fi acelea, ce calitati si ce defecte am. M-am laudat putin :) dar am si recunoscut ca sunt incapatana, ca-mi plac sporturile de echipa dar si inotul si mersul pe bicicleta si ca am lucrat foarte putin cu refugiati, acei "oameni mici si verzi" (joking!) Apoi mi-am luat in primire camera cu ventilator si nelipsitul A/C. Baia e pe hol si practic stau, ca cei care in studentie au stat in camin, ca altii la 20 de ani:) Cum la vremea acea mai mult fugeam de acasa pe la colegii care stateau in camin, iaca ca mi-a venit timpul si mie:) ca sa nu zic ca nu am trait si eu asa:)
Am ajuns intr-unul dintre multele mall-uri (doar pt ca m-a scos la masa sefa mea) si am mancat cam aceeasi mancare pe care as fi mancat-o si la restaurantul chinezesc de la coltul blocului dar la un pret de vreo 6 ori mai mare : noroc ca a platit sefa:). In rest, mall-ul ramane un mall; e adevarat, nu am vazut pe nimeni in trening, asortat cu o puicuta pe tocuri si blana la gat dar soferi de taxi cu ghiul si pe mai multi altii cu unghii lungi am vazut....argghhhh...
In jurul KL exista mici orasele satelit, un fel de Pipera la noi; cele mai scumpe apartamente sunt insa se pare tot in oras, intr-o zona cu cativa zgarie nori. Exista si o zona a populatiei bastinase, Malay, in plin KL, care nu poate fi detinuta decat de Malay si e preponderent verde. In rest, ca si la noi, au mari probleme cu zonele verzi care se vand corporatiilor ce mai "nasc" cate o cladire de birouri sau blocuri de locuinte...
O seara faina a fost la "Vrajitorul din Oz", un musical la care am primit biletele gratuit. Am mers cu vreo 30 de copii. Toate bune si frumoase, doar ca spectacolul s-a terminat la ora 23 (!!) si in sala a fost extrem de frig. Completasem in ziua respectiva un risk assessment form: ce s-ar putea intampla rau cu copiii, ce am putea face, cum am putea preveni riscurile. Doar la unul nu ne-am gandit: data fiind ora tarzie, copiii sa adoarma pana acasa. Si cum nu am verificat corect listele cu nume si nici autotbuzul, unul dintre copii a adormit si a ramas in autobuz pana la 1 dimineata cand l-am recuperat dupa multe telefoane si schimburi de mesaje! Slava Domnului!
Sa ne auzim cu bine! Zile senine sa aveti si inimi usoare!
O prietena mi-a trimis un link catre un website al unui calator..foarte fain...si am gasit un articol despre Malaezia si Ramadan: se pare ca e bine sa incep sa imi fac provizii:) Cum sa furi un ramadan
In KL nu exista metrou; parerile despre transportul public sunt impartite dar mai toti recomanda trenurile suspendate. Cu taxiul unii spun ca e ok sa mergi, altii nu recomanda. Mai toti insa iti spun sa tii bine de geanta!! E un labirint de strazi (jalan) cu 3-4 benzi pe sens, stradute inghesuite, autostrazi si faptul ca se circula pe stanga face ca totul sa mi se para si mai complicat. Cel putin stiu cum sa ajung de acasa la cea mai apropiata statie de tren:)
La ocean am ajuns in a patra zi de la sosire. Am plecat cu toata gasca (adica toti profesorii si personalul administrativ) de la Fundatie la Port Dickson sau PD, in limbajul locului, intr-un retreat. Am nimerit foarte bine, se pare: mi-am cunoscut mai repede si mai usor toti colegii, intr-o atmosfera destinsa, am primit cadouri (am jucat "ingeri si muritori":) ), am avut mai mult timp sa stau de vorba cu oamenii... Mancarea foarte buna (desi ulterior am inteles de ce cea de pe strada e mai buna, asa cum imi spunea toata lumea!), apa calda ca o ciorba si fooooarte sarata. Statiunea in sine nu mai e insa ce era pe vremuri, sotul unei colege, care a si copilarit de altfel in zona, ne-a facut un scurt tur cu masina. Am refuzat sa ma dau cu "banana" dar am participat la tot felul de jocuri indoor si outdoor si am facut castele de nisip (hehehe, ce vremuri cand statea in apa pana cand mi se invineteau buzele si mi se incretea pielea!... acum am stat mai mult cu ochii pe copii si i-am ajutat pe unii sa inoate si pe altii sa faca pluta:) ). Oricum costumul meu de baie din 2 piese nu a putut fi admirat in toata splendoare lui :) intrucat aici femeile fac baie aproape imbacate!! Asa ca mi-am pastrat si eu un tricou pe mine, ca sa nu fac nota discordata cu lumea, asa de la bun inceput;)...Pe drum catre PD am facut pauza de masa, timp suficient si pentru un masaj la picioare; dar nu cum il stiam eu: 25rm, 60min si masajul facut de la genunchi in jos, iar la sfarsit, putin si pe umeri si coloana.....hhmmmm, yummmii.....(in KL pretul este dublu!)
Drumul din Romania pana aici a fost mult mai usor si mai scurt si mai usor decat mi-am imaginat. Cand am dat drumul micului ecran din fata mea am inceput sa selectez programe: nu stiu exact cum, dar primul peste care am dat a fost un training despre comunicarea cu clientii:)) ce glume face Universul cu noi, nu?:) Am stat aproape 45 de min sa trec de controlul pasapoartelor si sa imi verifice amprentele si noroc ca fata care a venit sa ma astepte a avut suficienta rabdare...Am luat un taxi si am nimerit la o..sedinta a staff-ului. Mi-au adresat 3 intrebari: daca am mai lucrat cu refugiati si ce parerea am despre ei, daca imi plac jocurile si care ar fi acelea, ce calitati si ce defecte am. M-am laudat putin :) dar am si recunoscut ca sunt incapatana, ca-mi plac sporturile de echipa dar si inotul si mersul pe bicicleta si ca am lucrat foarte putin cu refugiati, acei "oameni mici si verzi" (joking!) Apoi mi-am luat in primire camera cu ventilator si nelipsitul A/C. Baia e pe hol si practic stau, ca cei care in studentie au stat in camin, ca altii la 20 de ani:) Cum la vremea acea mai mult fugeam de acasa pe la colegii care stateau in camin, iaca ca mi-a venit timpul si mie:) ca sa nu zic ca nu am trait si eu asa:)
Am ajuns intr-unul dintre multele mall-uri (doar pt ca m-a scos la masa sefa mea) si am mancat cam aceeasi mancare pe care as fi mancat-o si la restaurantul chinezesc de la coltul blocului dar la un pret de vreo 6 ori mai mare : noroc ca a platit sefa:). In rest, mall-ul ramane un mall; e adevarat, nu am vazut pe nimeni in trening, asortat cu o puicuta pe tocuri si blana la gat dar soferi de taxi cu ghiul si pe mai multi altii cu unghii lungi am vazut....argghhhh...
In jurul KL exista mici orasele satelit, un fel de Pipera la noi; cele mai scumpe apartamente sunt insa se pare tot in oras, intr-o zona cu cativa zgarie nori. Exista si o zona a populatiei bastinase, Malay, in plin KL, care nu poate fi detinuta decat de Malay si e preponderent verde. In rest, ca si la noi, au mari probleme cu zonele verzi care se vand corporatiilor ce mai "nasc" cate o cladire de birouri sau blocuri de locuinte...
O seara faina a fost la "Vrajitorul din Oz", un musical la care am primit biletele gratuit. Am mers cu vreo 30 de copii. Toate bune si frumoase, doar ca spectacolul s-a terminat la ora 23 (!!) si in sala a fost extrem de frig. Completasem in ziua respectiva un risk assessment form: ce s-ar putea intampla rau cu copiii, ce am putea face, cum am putea preveni riscurile. Doar la unul nu ne-am gandit: data fiind ora tarzie, copiii sa adoarma pana acasa. Si cum nu am verificat corect listele cu nume si nici autotbuzul, unul dintre copii a adormit si a ramas in autobuz pana la 1 dimineata cand l-am recuperat dupa multe telefoane si schimburi de mesaje! Slava Domnului!
Sa ne auzim cu bine! Zile senine sa aveti si inimi usoare!
O prietena mi-a trimis un link catre un website al unui calator..foarte fain...si am gasit un articol despre Malaezia si Ramadan: se pare ca e bine sa incep sa imi fac provizii:) Cum sa furi un ramadan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu