Fluturi
Aveam 16 ani cand am plecat prima oara din tara. Am mers in Danemarca cu grupa mea de ghizi. Aveam emotii foarte mari si aproape tot ce am experimentat atunci imi este inca viu in minte si in suflet. Retraiesc si acum cu usurinta senzatiile de atunci. Una dintre ele este legata de fluturi. Familia care m-a gazduit inainte de tabara pentru care plecasem, m-a dus la un fel de expozitie de fluturi vii: o sera mare, cu plante exotice, cu umiditate crescuta, in care fluturi colorati in fel si chip iti dadeau tarcoale. Am fost pur si simplu fascinata!! Ideea mi s-a parut geniala: sa ai o gradina de fluturi in care sa regasesti atata fragilitate, delicatete si culoare..wow! 2 ani mai tarziu mi-am primit numele de ghida: Papillon. Cei care mi l-au ales nu aveau habar de povestea din Danemarca (``botezul`` a avut loc in Elvetia:) ). Apoi am aflat ca fluturele reprezinta simbolul transformarii. Si cumva, ma simt foarte legata de aceasta mica vietate. De atunci am inceput ``sa vanez`` gradinile de fluturi si spre bucuria mea am mai descoperit inca 2: una la Stockholm, destul de mititica dar la fel de dragutza, si alta aici, la Kerzes Papiliorama (http://www.papiliorama.ch/) - mult mai mare si mai ``garnisita`` cu felurite exemplare. Doamne ce culori, ce forme, ce fluturi imensi! Mi-au placut in mod special 2: unul albastru, care parea ca trage dupa sine un voal si altul mai mic, alb cu striatii negre. Am stat pret de cateva minute pe o bancuta si am lasat fluturii sa ma inconjoare: oricum trebuie sa fii atent pe unde calci pt ca se asezau si pe jos, altii in par, si am vazut chiar si un fluture stand pe mana unei copilitze. Nu-mi mai venea sa plec! Mi-am facut curaj mai mult impinsa de curiozitatea de a descoperi si celelalte parti ale centrului:
- o gradina zoologica in aer liber cu o capra, pauni, un porc, ratuste, magari si gaini;
- Nocturama: (citez de pe site-ul oficial) ``The Nocturama is quite a unique exhibit : Its translucid roof filters daylight approximately a thousand times, thus creating an artificial moonlight. The effective inversion of the day and night cycle allow visitors to wander through a tropical American forest during night-time, when nocturnal animals are active. Alongside trails, you shall encounter sloth, tree porcupines, night monkeys, kinkajous, ocelots, giant anacondas and many others``. Aici am avut supriza sa fim blocati pt vreo 7 minute intrucat o bufnita scapase din arealul sau si ajunsese pe aleile destinate vizitatorilor:) Am supravietuit cu totii in cele din urma! Alta grozavie a fost sa trec printr-un tunel, ca o pestera, in care astia tineau o specie mai domesticita de lilieci. Vaj-vaj, iti treceau pe langa ureche, in plina noapte. E incredibila atmosfera: au pus luminite pe bolta serei care sa imite stelele, se aud pasari cantand, vantul adiind, chiar si ploaia cazand...
- terasa pe care am savurat un mic cappucino (aici toate preturile sunt de 3-4 ori mai mari, chiar si in supermarket-uri sunt duble fata de cum sunt la noi)
- Arthropodarium: o alta expozitie cu ... tarantule, scorpioni, paianjeni si alte minunatii:) Not being a fan I left quite fast.
(Pe site-ul celor de la Papiliorama puteti vedea, timp real, cum scade suprafata padurilor tropicale! Ca la noi de altfel cu terenurile agricole si impadurite si parcurile din Bucuresti unde isi mai construiesc unii si altii o casuta doua. Si daca vreti, puteti adopta un animal sau o bucata de rezervatie pt care trimiteti bani constant :) Not a bad idea, really!)
Am plecat din Papiliorama cu o stare de bine si usuratate. Si ma gandeamc: cand stau in coltul meu de lume si imi pare ca viata mea nu e asa faina pe cat as vrea eu sa fie, lucrurile astea continua sa existe si eu le stiu, am fost acolo. Si e de ajuns sa ma conectez din nou la ele, sa-mi gasesc ancora ca sa ma transpun in starea de atunci....
Era inca devreme (abia 4pm) si datorita sistemului elvetian de transport un bilet de tren este valabil 2 zile si te poti sui si cobori in si din tren de cate ori vrei tu, respectand directia de mers. Si pentru ca am trecut prin Neuchatel, mi-am zis sa cobor putin si acolo. Eram curioasa daca imi voi reaminti vreun locsor. Si da, mi-am amintit destule, inca de la iesirea din gara (statusem acolo vreo 3 ore - timp berechet sa mi se intipareasca pe retina f bine:) ). Am luat-o usor la vale (orasul e construit oarecum in panta) si am ajuns la lac. Purtam frunosii mei pantofiori de panza care, din primele momente ale ploii, au inceput sa imi transmita o senzatie rece de umezeala.. Dar ce era sa fac? Aveam umbrela, ma infololisem in 2 pulovere, nu stiam cat avea sa dureze ploaia si un tren de prins care nu statea dupa mine. Asa ca am luat-o agale pe strazile inguste ale vechiului oras, pana la gara. Deja nu mai ploua cand am ajuns dar a fost suficient sa stau inca vreo 2 ore cu picioarele inmuiate si reci ca sa imi dea tarcoale o oaresce raceala. De atunci ma tratez cu Fervex si am o continua stare de oboseala:) Dar nu-mi pare rau!
Paturi
La acest capitol mentionez performanta de a schimba 7 paturi in aprox 1.5 ore. La primele 2 m-am avantat cu elan. Stiam cum se face ca-mi aratase Ahmed. La al treilea deja am inceput sa suflu mai greu. La al 4lea am inceput sa simt o jena in spate. la al 5lea am devenit constienta de o oarecare iritare. La al 6lea am inceput sa vorbesc cu mine insami ``hai ca poti! respira, nu trebuie sa te grabesti``. La al 7lea mi-am zis ``Doamne ajuta ca nu sunt paturi king size`` si am plecat sa beau un ceai!
Opera
Ce-mi place mult la elvetienii astia e ca au tot felul de festivaluri si la multe dintre ele intrarea e libera (chiar si inainte de un concert platit de exemplu, tot poti intra gratuit la o alta formatie). Vineri seara a fost Gala Orchestrei Municipale la Victoria Hall (aici puteti vedea cum arata ea: http://www.ville-ge.ch/culture/victoria_hall/). Intrarea libera dar pt ca aveam rucascul in spate (foarte practic de altfel; si bascheti in picioare:)) m-au pus sa il las la garderoba si sa mai si achit 1 franc! ha!). Partituri diverse: de la Händel si Bach pana la autori necunoscuti mie, de jazz si alte stiluri moderne. Tamburinele au fost elementul de noutate pt mine si bucati muzicale oferite cu ajutorul lor. Si sala in sine care mi-a placut mult (ca acustica si decor) si mi-a adus aminte de Palau de la Musica Catalana din Barcelona (o minunatie, din toate punctele de vedere!).
Carouge
Este o mica comuna, un fel de cartier al Genevei, construita in epoca Luminilor, la comanda regelui Sardaigne Victor-Amédée III. Isi pastreaza aproape intacte casele de maximum 2 etaje, cu obloane la ferestre si boutiquri chic la parter. M-am plimbat pe stradutele din Carouge o dupa amiaza intreaga, lasandu-ma invadata de sarmul deloc anacronic al locurilor.
http://www.carouge.ch/jahia/Jahia/accueil/pid/5
Altele
Ce-ar mai fi de spus: despre un priect extrem de indraznet, care suna cateodata a science fiction, al celor care conduc organizatia si administreaza casa si care vor sa construiasca un alt local, de 11 etaje de data asta, complet adaptat nevoilor de economisire si imprietenire cu mediu cat si oaspetilor (dezvolta softuri care sa adapteze nivelul de caldura si luminozitate, sa recunoasca limba oaspetelui si sa raspunda la cerintele vocale ale acestuia si inca multe altele). Iar experimentele se fac in casa in care stau:) asa ca ma astept de la o zi la alta sa incep sa vorbesc singura cu casa:))
O discutie foarte faina cu Fabio, cel care se ocupa de logistica si aprovizionare, un tip extrem de inteligent si pasionat de alimentatie, agricultura si filosofie, si multe altele. De la el stiu de o discutie faina cu M Foucault si N Chompsky: http://www.youtube.com/watch?v=LP5DGwGABLo
Dupa ce stau cu orele in casa, imi face tare bine sa ma plimb chiar si numai in jurul casei. Asa am descoperit o zona cu ciresi. Ploua usor si eu mancam cirese din pom...
Sa aveti un weekend fain!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu