Ei bine, am inceput duminica. Ceea ce nu e asa de rau pe cat pare: de obicei duminica si lunea se pare ca pleaca si vine lume multa dar azi nu s-au ingramadit sa plece prea multi iar de venit au venit doar 7 (centrul are o capacitate de 50 de locuri). Ceea ce mi-a dat posibilitatea sa mai invat si sa incep sa ma obisnuiesc cu task-urile din receptie, fara sa o presiune prea mare. Ce-mi da cel mai mult de furca e casa de marcat. Impresia mea e ca nu merge insa bine ca pt ca urmez toti pasii din manual si tot nu iese. Parol:) Hmm, ii dau eu de capat cumva! Am reusit sa ma inteleg si la telefon, in franceza (!) cu vreo 2 care au sunat. (Ahmed, care e 'de garda' la bucatarie tocmai mi-a adus, la receptie, o farfurie mare cu mancare:) ).
Si ca tot veni vorba de el, nu pot sa nu scriu ca ieri mi-am cumparat o floare: o campanula, in ghiveci. E micuta, mov si a fost cea mai ieftina dintre toate:) Si imi parea ca e nevoie de o floare in camera mea:). Cand am ajuns la centru, m-am intalnit cu Ahmed. Si el mi-a zis: 'ma uit la floare, ma uit la tine si nu stiu exact care dintre voi este floarea'.....Hehehe, arabii astia cum se invart ei de-un compliment:))
Azi am facut al doilea drum cu bicicleta. Si, ce credeti!?: nu am intalnit caini comunitari! OMG :)) Eram terorizata de ei si de multe ori ma dadeam jos de pe bicicleta si mergeam pe langa ca sa nu risc sa fiu muscata.... Deci, cu inima usoara, in intinerariul meu biciclistic am trecut pe langa o vie (neinconjurata de vreun gard!), pe langa multe case si curti foarte curate, am vazut lacul si celebra fantana arteziana.
Weekend-ul meu s-a incheiat ieri cu o noua plimbare prin Geneva: am batut strazile vechiului oras, o fortareata cu multe stradute inguste, cu suisiuri si coborasuri (dar in inima mea tot Sevilla cu portocalii ei ramane preferata!), mi-am incantat privirea cu o gradina de trandafiri si mi-am odihnit picioarele intr-un nou parc (pe cealalata parte a lacului) si m-am udat toata trecand foarte aproape de Jet d'eau (daca ati purtat vreodata ochelari de vedere intelegeti senzatia pe care o ai cand mergi pe un podet de nici un metru latime, la vreun metru inaltime de apa, cu ochelarii uzi:) dar a meritat! u-ha!) si m-am amestecat prin multimea care iesise pesemne la cumparaturi de weekend (deci nu numai la noi se calca lumea in picioare la Ikea si prin malluri:) ).
Gata, inchid receptia (sa nu ma spuneti ca am scris pe blog in timpul serviciului dar sunt multitasking..si modesta :)) )
O saptamana de neuitat (in sensul bun)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu