Zi libera

Prima mea zi libera in Geneva... a fost minunata:) Mai putin faptul ca m-am ars, la propriu, intrucat am atipit pe una din pajistile parcului de langa lac....O expozitie faina de fotografii despre oameni si paduri (exceptionale cadre, culori fascinante - flori ciudate, animale rare, paduri tropicale..; legenda spune ca urangutanii masculi stiu sa vorbeasca dar nu o fac pentru a nu fi pusi sa munceasca:)), barci pe lac, veverite mici si vargate, lebede si rate, turisti, case faine (una mi-a mintit in mod curios de Casa Mila a lui Gaudi), multe magazine cu ceasuri, celebre case de parfumuri si haine, oameni care fac plaja in parc, biciclete gratuite, masini de tot felul, oameni cu sandale si oameni cu cizme, tei infloriti, buluc la reducerile de ciocolata si multe altele care mi-au incantat simturile.

Si m-am gandit ca poate trisez scriind pe blog. In sensul ca nu ma rup (pentru moment) de trecut, de casa, cu totul. Ca las inca fire invizibile si mai vizibile sa ma tina. Peut etre je dois faire preuve de patience....

Citind in continuare Walkiriile am dat peste un pasaj legat de rutina. Si m-am intrebat: cat oare din rutina luam cu noi cand plecam, cand ne schimbam locul? Rutina subtila, de a face lucrurile in acelasi mod: de a ne grabi, de a controla... In fond, raspunsul e evident: avem tendinta de a o lua pe toata. Depinde si de cat de mult ne-a influentat mediul si de cat de usor ne lasam influentati de noul mediu. Chiar daca ne place rutina, cred ca a experimenta inseamna sa iti dai voie sa traiesti si altfel. Astazi am constientizat cat de grabita am fost in primele zile aici si mi-am dat voie sa nu vizitez tot orasul intr-o singura zi, cum faceam alta data:) chiar daca am avut tendinta de a grabi pasul. Si oare o parte din mine s-a pedepsit arzandu-se!? Hahaha:)

Ma uit la colega mea poloneza si la alti oameni care si-au mutat cuibul mai departe de casa si inteleg ca statul pe cont propriu, cu putini oameni resursa in jur, i-a facut sa devina mai asertivi, sa ceara mai clar ceea ce vor si sa spuna 'nu' ca sa se protejeze. Si au fost 2 oameni deja care m-au atentionat sa spun 'nu' cand mi se va cere sa fac lucruri in timpul meu liber. Dar pentru cine a muncit intr-o companie si nu e interesat de ascensiune sau mai multi bani, nu e tocmai o noutate;).

Cat de surprinsi sunt sa afle oameni din culturi diferite de a mea ca am plecat de acasa pentru a face voluntariat.. Mai ales la varsta mea:) Si surprinsa sunt si eu sa aflu perspectiva lor, intrucat contactele mele, chiar si in sfera ong-urilor, au fost mai mult cu europeni si cateodata cu australieni si nord americani.

Mi-am cumparat cirese, caise si (binenteles:) ciocolata. Ma duc sa le savurez!

A bientot!